De ce nu se angajeaza tinerii

M-a afectat la un nivel foarte adanc abureala emisa de un student in Ziarul Financiar (http://www.zf.ro/zf-24/sa-lucrezi-sau-nu-in-timpul-facultatii-piata-muncii-in-viziunea-unui-student-la-ase-sau-despre-intrebari-la-care-nimeni-nu-raspunde-12618542). La o prima vedere scrisoarea tanarului ridica probleme grave, trecute de multe ori sub tacere ale invatamantului superior din Romania. Interesant este ca el insusi e cel mai bun exemplu al problemelor care marcheaza acest sistem. Sa le vedem pe rand.
Se plange ca in loc sa absoarba fiecare “informatie pretioasa” a profesorilor de renume de la ASE (sic) starea lucrurilor il face sa fie silit sa isi caute un loc de munca, angajatorii preferand experienta oricarei diplome. Am sa recunosc direct: da, eu si multi alti angajatori consideram diplomele ca fiind irelevante sau in cel mai bun caz insuficiente. Complet irelevante sunt diplomele de la facultatile particulare, adevarate fabrici de diplome in care actul didactic este inexistent. Din pacate si institutii de renume, cum ar fi ASE au cazut in aceeasi patima. La polul opus, de o pregatirea mai buna dar in continuare insuficienta beneficiaza absolventii de la Politehnica. Oricare ar fi insa institutia de invatamant superior din Romania, un student integralist si cu note exceptionale ne impresioneaza exact la fel ca si platforma de guvernare a unui partid, fiind la fel de conectat la realitate. Si motivul pentru care lucrurile sunt asa ni-l da chiar studentul in acelasi text.
El nu vrea sa se angajeze pentru ca la inceput ar fi doar pus sa opereze xeroxul. Exact. Nimic nu e mai frustrant de inutil decat un angajat care stie sa iti explice teoria lui Nash dar nu stie sa foloseasca xeroxul. Sau faxul. Sau sa obtina un numar de inregistrare pentru un document. Candva in istoria recenta, ucenicia s-a transformat dintr-o etapa fireasca a vietii profesionale intr-o rusine. Se perpetueaza ideea ca angajatorul isi doreste sa umileasca angajatul, punandu-l sa faca munci stupide pe foarte putini bani. Nimic mai fals, ne dorim ca angajatii nostri sa faca munci cat mai evoluate si cu valoare adaugata mare astfel incat la randul nostru sa putem cere multi bani de la clienti si astfel sa ne permitem salarii mari. Salariile mici sunt paguboase, pentru ca declanseaza sindromul “oricat de putin ne platiti noi putem munci si mai putin”.
E timpul sa readucem ucenicia la rangul de dorinta, de tel, si sa o scoatem din categoria umilintelor sociale. Mii de ani, acceptarea ca ucenic de catre un mare mester era cel mai frumos vis pentru un tanar. In arte, in inginerie, in medicina, mai tarziu in business, relatia ucenic maestru a functionat si a dat nastere la tot ce numim noi istorie. Si intotdeauna ucenicul a pornit de jos, poate si-a urat maestrul dar in final a reusit poate sa il depaseasca. Exista o tesatura care sustine fiecare meserie, o combinatie de adaptare si cunoastere intima a tot ce presupune ea care iti permite performanta. Aceasta se tese numai pornind de jos si facand toate greselile. Angajatul in timpul facultatii este aceasta ucenicie. Generatii intregi au facut-o si a functionat ireprosabil. Eu am muncit din primul semestru facand service calculatoare si programare (am absolvit AC). Tatal meu a muncit ca tamplar in timpul facultatii (constructii). Tatal lui a muncit la camp in timpul facultatii (agronomie). Am fost si integralisti, si nici nu am ramas repetenti.

Tanarul nostru ne arata si alta mare problema a societatii si economiei noastre. El vrea sa lucreze in Big Four. Pentru el nu exista zecile de mii de IMM-uri in care munca e foarte la vedere. De fapt el stie instinctiv ca cel mai cald loc e intr-o mare corporatie unde poate sa se piarda. Multinationala e noul “post la stat”, in care ajungi mai greu dar locul ti-e asigurat. Intr-adevar, acesta este un aspect despre care nu vorbeste nimeni. Pe langa accesul greu la finantare, IMM-urile se lovesc si de accesul dificil la forta de munca. Pentru ca majoritatea tinerilor nu isi doresc sa lucreze intr-o firma mica, ci ajung sa faca asta din lipsa de optiuni. Si angajatorul e condamnat sa stie ca este doar o rampa pentru cariera intr-o corporatie. La fel cum Romania scoleste pe banii sai medicii si inginerii ce emigreaza si cladesc apoi Occidentul, mica firma scoleste si formeaza cu micile sale resurse forta de munca pentru marile corporatii.
O alta idee deranjanta este expresia “fara master nu poti obtine o functie de conducere”. Seamana deranjant de mult cu raspunsul la intrebarea din CV-uri: unde te vezi peste 5 ani? La care de cele mai multe ori vine acelasi raspuns tamp, director. Este nenatural, fara a fi muncit o secunda in viata ta, fara fi fost integrat intr-o enititate productiva sa te visezi director. Este daunator dozei sanatoase de umilinta care te face sa gasesti totul interesant la inceput. In plus, nu putem fi de acord cu transformarea Master-ului intr-o bifa, o etapa din viata care trebuie trecuta doar ca sa ai acces mai sus. Master-ul intra deja in zona de cercetare (aplicativa, etapa doctoratului fiind de cercetare fundamentala) ce ar trebui sa fie in mod normal rezervata celor cu har in acel domeniu, care, natural, ajung lideri. Nu functioneaza si invers, harul nu pogoara asupra mediocritatii doar prin diploma.
Se strecoara in articol si vesnica idee ca invatamantul superior este in starea jalnica in care produsele sale nu mai au nici o valoare din cauza subfinantarii. Dimpotriva, sistemul nostru universitar este suprafinantat, devenind o sursa de venit pentru manuitorii sai abili. Oare nu calculeaza nimeni zecile de proiecte POS-DRU facute de universitati in colaborare cu firme prin care s-au sifonat sute de milioane de euro? Salariile obscene obtinute din participarea in diverse proiecte de “cercetare”? Nu se calculeaza sutele de milioane turnate prin planul national de cercetare si prin granturile europene in diverse fantasmagorii? Nu aminteste nimeni de rectori, prorectori, sefi catedra si altii care sunt trecuti “din burta” ca membri in echipa de proiect pentru ca altfel nu ii lasa pe cei mici sa aplice? Sa spunem si de plagiatul omniprezent, de doctorate pe banda. In acest sistem, un profesor de valoare, o eminenta in domeniu este calcat in picioare de avalansa de mosnegi senili si avizi de bani ce il controleaza. Si in spatele lor se cladesc noi generatii de studenti “eminenti” ale caror merite sunt ca duc cafeaua fara sa o verse si ca stiu sa scrie proiecte. Care devin asistenti, sefi de lucrari si au in ochi doar lacomia de a ajunge si ei la placinta candva.
Cred ca ingreunand accesul la finantare am putea scutura sistemul universitar de capuse. Ca orice paraziti, ar parasi o gazda al carui sange nu mai are nutrienti. Si din masa de pasionati jerpeliti ramasi am putea crea o noua elita. Granturile sa fie acordate pe criterii exclusiv stiintifice. Numarul de studenti sa fie redus la o valoare sustenabila si care da relevanta acestui titlu. Doctoratul sa redevina supremul act stiintific, in urma caruia omenirea sa fie mai bogata cu cateva cunostinte. Plagiatul sa fie sanctionat cu excluderea definitiva din sistem si retrocedarea foloaselor obtinute. Poate chiar sa fie incadrat la fals intelectual, intrunind aceleasi caracteristici.
Prapastia dintre mediul economic si cel academic este adanca. O fisura a existat intodeauna dar cele doua taramuri au colaborat pana recent. Academicul prin trimiterea tinerilor in practica, economicul prin finantare cercetarii academice. Cand studentii au inceput sa considere practica o pierdere de timp si firmele au inceput sa nu mai faca cercetare, cele doua maluri s-au departat, podurile rupandu-se unul cate unul. Disparitia invatamantului profesional denota dispretul profund al noilor generatii fata de munca. Si procesul se alimenteaza singur, capatand tractiune din ce in ce mai mare. Un absolvent al unui sistem universitar cu prea putin aport intelectual este incapabil sa produca ceva, asa ca se va orienta sa faca diverse “combinatii” (business cu statul, consultanta, import, bisnita etc). Cand nu produci nimic, nu ai nevoie de cercetare pentru a rafina produsele si modalitatile de productie sau chiar pentru noi produse inovatoare. Astfel, invatamantul superior este lipsit de finantarea sanatoasa izvorata din plata unor servicii de cercetare si se orienteaza spre a face bani din hartii, proiecte si taxe.

 
524
Kudos
 
524
Kudos

Now read this

Arta iese din p**** si se duce pe p***

Am gasit urmatorul interviu: https://bogdannicolai.ro/2015/02/12/merge-goala-cu-autobuzul-si-face-oua-interviu-cu-artista-elvetianca-milo-moire/. Daca aveti o toleranta scazuta la autosuficienta,mediocritate si vulgaritate, nu cititi tot... Continue →